Pronumele mele sunt:
S/lui S/însuși
Utilizarea pronumelor în propoziții:
- Cred că S este de treabă.
- L-am întrebat pe S dacă îi pot împrumuta creionul său.
- S mi-a spus că această casă este a lui S.
- S însuși și-a dorit să devină erou.
Tabel:
| Nominativ/Acuzativ/Vocativ | Dativ/Genitiv | Întărire |
|---|---|---|
| S | lui S | însuși |
Folosește nume sau inițiale în loc de pronume
Normativ
Voce pasivă
Normativ
- A răspuns la telefon → Telefonul a fost răspuns
- Wen are grijă de pisica sa → Pisica lui Wen a fost îngrijită
Reformulează propoziția (circumlocuțiune)
Normativ
- Lior a făcut-o însuși → Lior a făcut-o fără ajutor
- Gael vorbește în somnul său → Gael vorbește în somn
Înlocuiește un pronume cu un substantiv descriptiv sau o frază
Normativ
- Ea a aterizat avionul cu siguranță → Pilotul a aterizat avionul cu siguranță
- Aceasta este Lea. Ei îi place pictura → Aceasta este Lea. Prietenei mele îi place pictura
- Ea comentează că… → Persoana care a început această discuție comentează că…
Lasă pronumele
Normativ
- I-ai cumpărat lui Tex cadoul său? → I-ai cumpărat lui Tex un cadou?
- Da, i l-am cumpărat pentru ea. I-l voi da ei mâine. → Da, i-am cumpărat. I-l voi da mâine.
Care-i treaba cu pronumele?
Cu toții avem pronume. Sunt acele cuvinte pe care le folosim atunci când ne referim la cineva, fără a-i menționa numele de fiecare dată. Cei mai mulți oameni folosesc „el/lui” și „ea/ei”, așadar deseori presupunem pe care dintre acestea să le folosim, bazându-ne pe înfățișarea persoanei respective. Însă, nu este întocmai așa de simplu…
Genul este complicat. Nu toți „arată” ca genul cu care se identifică. Unele persoane preferă să li se spună în alte feluri decât ai presupune. Alții pur și simplu nu intră în categoria de „masculin” sau „feminin” și preferă un limbaj mai neutru.
Acest website te ajută să-ți distribui un link care le arată celorlalți pronumele tale, folosite în exemple contextuale, pentru a le putea prezenta oamenilor cum dorești să ți se adreseze.
„De ce contează?” Din simplă decență umană. Nu i-ai zice Anei „Ștefania” doar pentru că ție îți place mai mult acel nume sau pentru că „are față de Ștefania”. Sau chiar dacă ar avea „Ștefania” pe certificatul său de naștere, dar îl urăște nespus de mult și îi place mai degrabă numele de „Ana”. Este aceeași poveste și cu pronumele – dacă dorești să fii politicos, adresează-te cum se cuvine. Singura diferență este că, de obicei, le cunoaștem numele, dar nu și pronumele. Ne introducem altora folosindu-ne doar numele, nu și pronumele. A venit vremea să schimbăm acest lucru!