Pronumele mele sunt:

ea/ei/însăși

(Femininul „ea/ei”)

Utilizarea pronumelor în propoziții:

  • Cred că ea este de treabă.
  • Am întrebat-o pe ea dacă îi pot împrumuta creionul său.
  • Ea mi-a spus că această casă este a ei.
  • Ea însăși și-a dorit să devină erou.

Tabel:

Nominativ/Acuzativ/Vocativ Dativ/Genitiv Întărire
ea ei însăși

Distribuie:


Care-i treaba cu pronumele?

Cu toții avem pronume. Sunt acele cuvinte pe care le folosim atunci când ne referim la cineva, fără a-i menționa numele de fiecare dată. Cei mai mulți oameni folosesc „el/lui” și „ea/ei”, așadar deseori presupunem pe care dintre acestea să le folosim, bazându-ne pe înfățișarea persoanei respective. Însă, nu este întocmai așa de simplu…

Genul este complicat. Nu toți „arată” ca genul cu care se identifică. Unele persoane preferă să li se spună în alte feluri decât ai presupune. Alții pur și simplu nu intră în categoria de „masculin” sau „feminin” și preferă un limbaj mai neutru.

Acest website te ajută să-ți distribui un link care le arată celorlalți pronumele tale, folosite în exemple contextuale, pentru a le putea prezenta oamenilor cum dorești să ți se adreseze.

„De ce contează?” Din simplă decență umană. Nu i-ai zice Anei „Ștefania” doar pentru că ție îți place mai mult acel nume sau pentru că „are față de Ștefania”. Sau chiar dacă ar avea „Ștefania” pe certificatul său de naștere, dar îl urăște nespus de mult și îi place mai degrabă numele de „Ana”. Este aceeași poveste și cu pronumele – dacă dorești să fii politicos, adresează-te cum se cuvine. Singura diferență este că, de obicei, le cunoaștem numele, dar nu și pronumele. Ne introducem altora folosindu-ne doar numele, nu și pronumele. A venit vremea să schimbăm acest lucru!

Start